De ce Palestina este atât de importantă și lumea nu poate închide ochii

Situată în centrul Orientului Mijlociu, Palestina funcționează ca un centru discret, dar indispensabil al conexiunilor globale. Poziția sa geostrategică îl face un factor cheie în controlul resurselor și infrastructurii care formează coloana vertebrală a economiei globale moderne. Amplasată între Asia, Africa și Europa, această zonă se află la intersecția rutelor comerciale, a coridoarelor energetice și a rețelelor digitale, a căror importanță se extinde cu mult dincolo de granițele regionale.

Să începem cu resursele energetice: proximitatea Palestinei de cele mai bogate rezerve de petrol din lume și rute de tranzit pentru exportul de gaze o fac un hotspot strategic. Deși zona în sine nu are rezerve semnificative, se învecinează cu țări și rute care determină fluxul global de energie. Conductele și rutele de transport maritim care traversează Orientul Mijlociu sunt adesea la doar câteva sute de kilometri distanță. Instabilitatea din această regiune poate perturba imediat lanțurile de aprovizionare și poate duce la creșterea prețurilor globale ale petrolului, ceea ce se va simți chiar la pompe. Controlul asupra acestei zone înseamnă influență asupra stabilității piețelor globale de energie.

La un alt nivel, regiunea joacă un rol central în traficul de date. Cablurile submarine care transportă traficul de internet între Europa, Asia și Africa circulă de-a lungul coastelor estului Mediteranei. Aceste linii de salvare digitale transportă o mare parte din datele lumii – de la tranzacții financiare până la comunicațiile de zi cu zi. Apropierea Palestinei de aceste cabluri și punctele de aterizare asociate o face un potențial punct de control. Întrerupțiile sau intervențiile direcționate ar putea avea un impact grav asupra fluxului global de informații și pot afecta atât companiile, cât și persoanele private din întreaga lume.

La acestea se adaugă rutele comerciale care au străbătut Orientul Mijlociu de secole și acum capătă o nouă importanță în coridoarele economice moderne. Proiecte precum China's Belt and Road Initiative (BRI), care a investit peste un trilion de dolari în infrastructură la nivel mondial din 2013, și Coridorul Economic India-Orientul Mijlociu-Europa (IMEC), care a fost promovat de la summitul G20 din 2023, ilustrează situația strategică. Ambele inițiative urmăresc să conecteze Asia cu Europa în Orientul Mijlociu – prin căi ferate, cabluri de date și conducte. IMEC, susținut de țări precum India, Arabia Saudită și Statele Unite, are, de asemenea, scopul de a contracara influența Chinei în regiune, așa cum este descris într-o analiză a Carnegie Endowment for International Peace ( Carnegie Endowment ). Deși Palestina nu se află direct pe aceste coridoare, poziția sa influențează semnificativ securitatea și stabilitatea rutelor din jur.

Semnificația istorică a regiunii ca parte a străvechiului Drum al Mătăsii subliniază rolul ei de legătură între continente. Astăzi, acest statut este redefinit de proiectele moderne de infrastructură, dar tensiunile politice fac dificilă implementarea. Conflicte precum cel dintre Israel și Iran sau evoluțiile recente din războiul Hamas-Israel din octombrie 2023 au oprit negocierile privind proiecte precum IMEC. Asemenea instabilități în și în jurul Palestinei au un impact direct asupra viabilității rețelelor comerciale globale, deoarece investitorii și statele se bazează pe securitate pentru a promova proiecte de mai multe miliarde de dolari.

Un alt aspect este concurența geopolitică pe care o cresc aceste coridoare. În timp ce China este deja activă în 155 de țări cu BRI și a devenit cel mai mare investitor străin din Orientul Mijlociu din 2016, IMEC, susținut de puterile occidentale, încearcă să creeze o contrapondere. Această rivalitate între mari puteri precum SUA și China are loc pe pământul Orientului Mijlociu – iar Palestina se află în centrul tensiunii. Oricine dobândește influență aici nu poate doar să direcționeze dinamica regională, ci și să contribuie la formarea relațiilor globale de putere.

Complexitatea acestor proiecte este sporită și mai mult de numărul mare de actori implicați și de interesele lor diferite. În timp ce țări precum Egiptul și Turcia sunt excluse din unele coridoare, disputele la frontieră și problemele de suveranitate ridică alte obstacole. Locația strategică a Palestinei o face un potențial perturbator sau mediator în aceste tensiuni, în funcție de cine deține controlul. Regiunea rămâne așadar o tablă de șah pe care se ciocnesc interesele globale.

Una dintre cele mai importante linii de salvare ale economiei globale șerpuiește prin Egipt, la doar o aruncătură de băț de Palestina: Canalul Suez. Această cale navigabilă creată de om, care leagă Marea Mediterană și Marea Roșie, oferă o legătură esențială între Europa și Asia. Cu o lungime de peste 193 de kilometri, canalul permite transportul direct de mărfuri și date fără ca navele să fie nevoite să urmeze traseul lung și costisitor din jurul Capului Bunei Speranțe. Apropierea sa de Palestina subliniază relevanța strategică a regiunii, întrucât instabilitatea de aici ar putea pune în pericol direct securitatea acestei rute.

Canalul Suez reprezintă un avantaj incomparabil pentru comerțul mondial. Acesta scurtează ruta dintre Marea Arabiei și Londra cu aproximativ 8.900 de kilometri, ceea ce reduce masiv timpul și costurile cu combustibilul. În 2021, peste 20.600 de nave au trecut prin canal, în medie 56 de nave pe zi. Aceste cifre ilustrează cât de esențială este calea navigabilă pentru fluxul global de mărfuri - de la materii prime, cum ar fi petrolul, până la bunuri de larg consum. Un exemplu izbitor al vulnerabilității acestei rute a fost incidentul cu Ever Given din martie 2021, când nava container a blocat canalul și a paralizat comerțul global timp de zile. Astfel de perturbări demonstrează cât de strâns legat este controlul teritoriilor înconjurătoare, inclusiv al Palestinei, de stabilitatea lanțurilor globale de aprovizionare ( Wikipedia: Canalul Suez ).

Pe lângă transportul de mărfuri, Canalul Suez joacă un rol mai puțin vizibil, dar la fel de critic pentru internet. Cablurile submarine care circulă de-a lungul rutei conectează Europa, Asia și Africa și transportă o parte semnificativă a traficului global de date. Egiptul, ca vecin direct al Palestinei, își folosește locația geografică pentru a crea conexiuni eficiente între Marea Roșie și Mediterana. Telecom Egypt, singurul operator al rețelei fixe din țară, operează așa-numitul TE Transit Corridor, care are zece rute terestre diferite. Această infrastructură conectează stațiile de aterizare de pe ambele mări și suportă în prezent 15 cabluri submarine active, cu alte cinci în construcție. Proiecte precum sistemul de cablu 2Africa, care aterizează la noi stații din Port Said și Ras Ghareb, evidențiază importanța tot mai mare a regiunii pentru lumea digitală ( Rețele submarine: Egipt ).

Dimensiunea geopolitică a Canalului Suez sporește și mai mult rolul său strategic. De la deschiderea sa în 1869, calea navigabilă a fost în repetate rânduri scena conflictelor internaționale și a jocurilor de putere. Naționalizarea de către Egipt în 1956 a dus la criza de la Suez, iar canalul a rămas închis timp de opt ani în timpul războiului de șase zile din 1967. Astăzi rămâne un hotspot militar, folosit de marinele cu interese atât în ​​Marea Mediterană, cât și în Marea Roșie. În timp ce tratatele internaționale garantează trecerea liberă, tensiunile din regiune pot pune rapid la încercare aceste acorduri. Apropierea Palestinei de acest punct strategic înseamnă că orice instabilitate aici va trimite ondulații care ajung până la canal și dincolo.

Proiectele de modernizare subliniază relevanța continuă a canalului. Din 2014, au fost făcute extinderi majore pentru a crește capacitatea de la 49 la până la 97 de nave pe zi. Noile canale laterale și ocoliri, cum ar fi Ballah Bypass, ușurează traficul, în timp ce planurile pentru tuneluri și poduri suplimentare sunt de așteptat să îmbunătățească în continuare conectivitatea. În paralel, Zona Economică a Canalului Suez (SCZONE) încurajează investițiile prin tarife reduse și dezvoltarea porturilor și zonelor industriale. Aceste inițiative demonstrează modul în care regiunea se angajează să-și consolideze poziția ca hub global.

Pentru traficul de date, cele mai recente evoluții sunt pe cât de promițătoare, pe atât de provocatoare. Telecom Egypt a ajuns la un acord cu Autoritatea Canalului Suez în martie 2021 pentru a crea noi rute terestre de fibră între Marea Roșie și Mediterana. Ecosistemul WeConnect, lansat în septembrie 2023, facilitează accesul la infrastructura extinsă de cabluri submarine a Egiptului. Dar securitatea acestor conexiuni digitale depinde de stabilitatea întregii regiuni – un factor care subliniază importanța Palestinei în acest context.

Imaginați-vă o cale navigabilă prin care curg zilnic mărfuri în valoare de aproape 10 miliarde de dolari – Canalul Suez este exact asta: un puls indispensabil al economiei globale. Situat direct la interfața dintre Asia, Africa și Europa, acest canal formează o axă centrală pentru comerțul global. Apropierea sa de Palestina face ca regiunea să fie crucială pentru securitatea și stabilitatea acestei rute vitale. Orice cutremur în zonă ar putea amenința fluxul de mărfuri prin canal și ar putea perturba piețele globale.

Volumul mare de mărfuri care trece prin Canalul Suez spune multe: în 2022, numai transporturile maritime din China au reprezentat 30% din tot traficul de mărfuri prin canal. Cu importuri de 2.778 milioane de tone și exporturi de 638 milioane de tone în 2023, arată cât de mult depinde comerțul global de această rută. Studiile arată că o creștere cu un procent a volumului de tranzacționare pe canal poate duce la o creștere de 69 la sută în anul următor - un efect de domino care subliniază importanța sa economică. Activitățile de comerț maritim ale Chinei ar putea crește, de asemenea, traficul pe canale cu 23%, arată analiza ( Journal of Shipping and Trade ).

O privire asupra aprovizionării cu energie ilustrează în continuare rolul strategic. Între 5 și 10 la sută din transportul maritim de petrol din lume trece prin Canalul Suez. Fiecare zi de blocaj – precum accidentul Ever Given din martie 2021 – întârzie livrarea a 3 până la 5 milioane de barili de petrol. Astfel de perturbări au un impact direct asupra industriei energetice globale și, prin urmare, asupra prețurilor, care sunt resimțite în cele din urmă la benzinării. Apropierea Palestinei de acest punct de sufocare înseamnă că tensiunile sau conflictele regionale de aici pot avea consecințe globale directe.

Inițiativa Belt and Road a Chinei (BRI) consolidează și mai mult importanța canalului. Din 2013, Beijingul a investit masiv în proiecte de infrastructură, inclusiv energie, transport și tehnologie de-a lungul rutelor comerciale care folosesc Canalul Suez. Aceste investiții, care conform studiilor au un impact pozitiv de 5 la sută asupra comerțului pe canale, arată cât de strâns sunt legate de această regiune interesele economice ale marilor puteri. În același timp, proiectele de dezvoltare a canalului propriu-zis - precum extinderea din 2014 - continuă să stimuleze volumele comerciale, cu o creștere de 1% a proiectelor de construcții crescând traficul de marfă cu 3%. Palestina, ca vecin imediat, rămâne un potențial perturbator pentru aceste proiecte ambițioase.

Canalul Suez nu este doar o rută comercială, ci și o tablă de șah geopolitică. Accidentul Ever Given a pus în lumina reflectoarelor coridoare alternative, cum ar fi Coridorul Roșu-Med, care ar lega Israelul de Golful Aqaba. Astfel de proiecte ar putea deveni mai importante dacă canalul este din nou blocat. Megaorașul planificat al Arabiei Saudite Neom, lângă acest potențial coridor, și normalizarea relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită ar putea stimula investițiile în astfel de alternative. Dar stabilitatea acestor planuri depinde de securitatea în întreaga regiune - un factor care aduce inevitabil Palestina în joc ( Știri CGTN ).

Legătura dintre Canalul Suez și Palestina este evidentă și în dimensiunea militară. Canalul servește ca punct strategic pentru marinele care urmăresc interese atât în ​​Marea Mediterană, cât și în Marea Roșie. Conflictele istorice, cum ar fi criza de la Suez din 1956 sau închiderea din timpul Războiului de șase zile din 1967, ilustrează cât de repede pot afecta tensiunile regionale accesul la această rută. Locația geografică a Palestinei o face o sursă potențială de instabilitate care ar putea afecta direct traficul pe canal.

Strategiile de dezvoltare pentru Canalul Suez trebuie să se adapteze continuu pentru a ține pasul cu creșterea traficului maritim internațional. Extinderea canalului și proiectele de construcții noi arată efecte pozitive asupra traficului de mărfuri, în special în anii trei și patru după implementarea lor. Dar toate aceste progrese depind de un mediu stabil în care Palestina joacă un rol cheie. Controlul asupra acestei zone nu afectează doar dinamica locală, ci și funcționalitatea uneia dintre cele mai importante rute comerciale din lume.

Când vă gândiți la Canalul Suez, imaginați-vă o arteră prin care curge o parte semnificativă din petrolul lumii. Această cale navigabilă din Egipt, la doar câteva sute de kilometri de Palestina, poartă o responsabilitate imensă pentru aprovizionarea globală cu energie. Poziția sa strategică îl face un canal esențial pentru transportul țițeiului și a produselor rafinate între regiunile bogate în petrol din Orientul Mijlociu și piețele din Europa și nu numai. Apropierea de Palestina înseamnă că orice tulburare din zonă ar putea amenința securitatea acestei rute energetice vitale.

Cifrele ilustrează importanța Canalului Suez pentru piața petrolului. În anii 1950, canalul era responsabil pentru transportul a 1,7 milioane de barili pe zi, care reprezentau atunci aproximativ 10% din producția globală. Cererea globală de petrol a crescut rapid - de la 10 milioane de barili pe zi în 1950 la 20 de milioane în 1960. Această cerere, determinată de reconstrucția Europei de după cel de-al Doilea Război Mondial și de creșterea vehiculelor private, a făcut din canal un nod central. Astăzi, rolul său rămâne crucial, o parte semnificativă a transportului de petrol între Golful Persic și piețele occidentale trecând prin această rută ( Springer: Transport de petrol prin Canalul Suez ).

Evenimentele istorice arată cât de vulnerabilă este această rută la tensiunile regionale. Naționalizarea Canalului Suez de către Egipt în 1956 sub Gamal Abdel Nasser a condus la acțiuni militare din partea Israelului și la închiderea temporară a canalului. Consecințele au fost imediate: rutele de transport mai lungi în jurul Capului Bunei Speranțe au condus la creșterea costurilor petrolierelor și au afectat pentru scurt timp livrările către Europa de Vest. Pe măsură ce țări precum Venezuela și SUA au crescut producția pentru a reduce decalajul, a devenit clar cât de strâns este legată stabilitatea acestei rute de situația geopolitică din regiune. Palestina, ca vecin direct, a jucat un rol în aceste conflicte care ar putea influența accesul la canal.

Un alt punct de cotitură a venit odată cu Războiul de șase zile din 1967, când Canalul Suez a rămas închis până în 1975. În acest timp, producătorii arabi de petrol precum Irak au cerut interzicerea exporturilor țărilor care sprijineau Israelul. Arabia Saudită, Kuweit și Irak au oprit livrările către tancurile britanice și americane, punând o presiune semnificativă pe piața petrolului. Închiderea canalului nu a avut doar un impact economic asupra Egiptului, ci și asupra prețurilor globale la energie. Criza petrolului din 1973 a întărit această dinamică, deoarece prețul barilului a crescut de la 2,90 USD la 12,00 USD - un șoc care a lovit economia globală și a subliniat dependența de rute stabile de transport, cum ar fi Canalul Suez.

Importanța strategică a canalului a fost testată în mod repetat de conflictele din Orientul Mijlociu. Conflictul arabo-israelian, care s-a intensificat odată cu întemeierea Israelului în 1948, a dus la închiderea unor conducte de petrol importante, precum ruta din Irak la Haifa. Luptele interne pentru putere din regiune au dus, de asemenea, la închiderea conductei transarabene (Tapline) în 1975. Astfel de evoluții ilustrează modul în care instabilitatea politică din și în jurul Palestinei poate afecta accesul la rutele energetice care trec prin sau depind de Canalul Suez.

Descoperirea de noi câmpuri petroliere în Arabia Saudită între 1948 și 1955, care au crescut producția de la 60.000 la aproape un milion de barili pe zi, a crescut dependența de Canalul Suez ca rută de tranzit. În același timp, evenimente precum naționalizarea industriei petroliere a Iranului în anii 1950, care a dus la un embargo de 19 milioane de barili pe lună de către Statele Unite și Marea Britanie, au creat și mai multe deficite. În acest context, canalul a rămas un punct central a cărui funcționalitate depindea de stabilitatea regiunii înconjurătoare – factor care aduce inevitabil Palestina în joc.

Legătura dintre rutele petroliere ale Canalului Suez și Palestina este evidentă și în dimensiunea militară. Canalul a fost și este un punct strategic pentru marile puteri care doresc să-și asigure interesele în Orientul Mijlociu. Tensiunile din Palestina pot afecta rapid securitatea acestei rute, fie prin conflicte directe, fie prin perturbarea conductelor și rutelor de transport alternative. Oricine are influență în acest domeniu deține cheia aprovizionării globale cu energie, ale cărei efecte se extind asupra pompelor de benzină din întreaga lume.

Acesta nu este un război între umanitari și ocupanți, ci o luptă de putere geopolitică pentru o regiune instabilă de-a lungul celei mai importante regiuni din lume pentru economia globală și securitatea datelor. Oricine controlează Palestina subminează securitatea și stabilitatea rutelor comerciale, a transferurilor de date și a energiei din întreaga lume.